Bun, sa imi continui ideea din articolul precedent, referitor la trezirea constiintei.
Suntem cumva invatati ca accedem catre "ceva", catre un "undeva" etern si final la care musai sa ajungem. Ne luptam din rasputeri, noi astia care nu mai cautam doar implinirea lumii de jos, prin case masini, papa si alte alea, ca sa "depasim" conditia de muritor de rand, ca vezi Doamne, scopul spiritualitatii este sa te propulseze undeva deasupra celorlalti, daca se poate in niste sfere foarte inalte si foarte smechere, de unde sa privesti de sus lumea de rahat din care ai venit. Nimic mai fals!
Nu exista nici un punct terminus, imi pare rau sa va dezamagesc, insa viata eterna nu e eterna, asa ca in dogma crestina, viata in sine e eterna si reiterativa, ciclica. Totul e ciclic in creatie si la fel de ciclice si simultane sunt si vietile noastre eterne rasucindu-se in caruselul nasterilor, mortilor, urcusului si caderilor succesive.
Vreti sa va intoarceti la Dumnezeu? Foarte bine, dar cred ca ati pus problema gresit. Nu aveti unde va intoarceti "Imparatia lui Dumnezeu e in voi". A da, daca e vorba sa va descoperiti pe voi insiva, asta e alta mancare de peste. Bun si atunci pe drumul inchipuit al ascensiunii spirituale, un fel de "scara a Raiului" in termeni mai vechi, apar tentatiile spiritualismului halucinant, cel la indemana, care ne da retete rapide de ascensiune. "Gandeste doar pozitiv", fa aia si aia, mergi la nu stiu ce seminarii si cursuri si bun esti de urcat in tren spre Domnul.
Dar v-ati pus intrebarea cand trenul pleca, cum va fi? Atunci se va deschide o noua usa, una absolut diferita si va va duce in alta forma de existenta, da, la propriu, nu bat campii! Viata vi se va schimba, prietenii vor cam disparea, vor aparea altii, oamenii care credeati ca va sunt dragi, nu stiu ce vor face, si multe altele. Mintea le percepe ca pe niste drame. Si de aici procesele karmice care se vor accentua si ele, de rezolvare a trecutului, cu dureri, blocaje, pe ce vreau eu si nu mai e, si cate si mai cate, de iti bagi picioarele in ele treziri de constiinta si evolutii spirituale si te apuci iar de baut si de gagici.
Dar nu mai pusca. Nu mai merge, ceva scartaie si esti intre doua lumi din care una, aia veche la care multi ii zic 3D, e pe moarte, si alta, aia noua la care i se mai spune 4 sau 5 D se chinuie sa te traga in ea,iar tu nu vrei . E un razboi groaznic cu tine si lumea, sau lumile mai bine zis.
Si atunci ce-i de facut, sa nu mai cautam evolutia sprirituala ca-i dureroasa? Hm, nu tocmai insa sa stim la ce sa ne asteptam, in primul rand. Fiecare experienta e diferita. Unii poate vor zbura pe nori si vor deveni ei insisi in 2 zile (glumesc evident, nu merge asa repede), iar altora le va trebui 10 ani sa isi retraiasca toate lectiile karmice, sa ia toate picioarele in fund pe care le-au dat altora si pe cele pe care nu si le mai amintesc si sa invete lectii neinvatate si sa se dea cu capul de pereti, pana nu-l mai au.
Si daca o mai faci si contient doare a naibii!
Da doare, pun si cuvantul INSA, dupa chiar ajnugi incet, incet undeva. Drumul e asa de greu cum ti l-ai asternut si nu incerca sa urci repede ca te vei prabusi de nu te vezi. Aici nu merge cu trucuri.
Ce vei descoperi pe parcurs e greu de explicat in cuvinte. Sa te descoperi pe tine dintr-o masa de gunoi si sa incepi sa te slefuiesti e dureros si superb. Nu urci, ci cobori in profunzimile tale ca fiinta si incet, incet te apropii de ceea ce e in mijlocul a tot - TOTUL SAU NIMICUL POTENTIAL, PE CARE UNII IL NUMESC DUMNEZEU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu