vineri, 22 iunie 2018

Mesaje ascunse in basmele romanesti


   Basmele noastre, fie ele populare sau culte, sunt extrem de profunde, ascunzand sensuri dintre cele mai neasteptate.
  Acum cateva zile mi-a venit in minte o paralela intre Tinerete fara batrenete si viata fara de moarte (Petre Ispirescu) si drumul vietii. Am descoperit ca la fel ca toate scrierile de gen si acesta are niste trepte evolutive:
1.       1.Punctul de plecare – dorinta de a trai o experienta de viata extraordinara, asa cum fiecare visam undeva in copilarie si adolescenta si care naste TELUL VIETII.
2.     2.  Drumul initiatic, cu treptele si capcanele lui, mai mult sau mai putin dificile, pentru ca fiecarei etape existentiale si/sau evolutive ii corespunde un grad anume de dificultate, in basm probele eroului sunt tot mai grele, se lupta cu trei monstri tot mai periculosi si mai feroce- monstrii sunt blocajele noastre subconstiente care aduse la lumina vor genera conflicte de viata dure si radicale, insa eliberatoare. Nu intotdeauna eliberator inseamna, insa si fericit in sensul obisnuit al cuvantului. Toate probele noastre sunt direct proportionale cu capacitatea noastra de moment de a le trai.
3.      3. Atingerea TELULUI si iluzia eternizarii, stagnarii unei stari, etape, relatii situatii de viata. 
4.     4.  Plonjarea in iluzia timpului si a mintii – DISOCIEREA EXISTENTIALA.

   Ceea ce basmul ne face sa ne dam seama in acest punct este ca nimic nu ramane pe loc, stagnant, pentru ca totul e in eterna schimbare, din pacate si din fericire. Omul ca fiinta nu e facut pentru a trai o stare de bine constanta, caci egoul si mintea mereu agitata si nemultumita, se vor plictisi la un  moment dat. Valea plangerii in care eroul nostru intra, e alunecarea in trecut, in amintiri , reiterarea unei perioade care nu mai exista, dar pe care ne-o dorim reinviata. Asadar incercam sa refacem ceea ce am distrus cum mult timp in urma, un loc, o relatie, o perioada a vietii, crezand ca totul va fi la fel. Insa nimic nu mai ramane la fel. Cand te intorci spre trecut esti prins de capcana mintii. In trecut nu vei mai gasi decat ramasite si amintiri in neant.

   Drumul merge tot inainte din pacate si din fericire, iar iluzia unei posibile reeditari ramane iluzie. Ca sa te poti salva, poti folosi paradigma lui Eckart Tolle, cea a trairii in  ACUM– singura realitate palpabila. Acum e un fel de tinut al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte unde mintea e linistita, nu fuge inainte si inapoi, dorintele sunt domoale, iar iluziile tac. Pana si moarte devine un alt ACUM pe o alta frecventa.




luni, 18 iunie 2018

“Profetia de pe Thiaoouba” si lumile spiritualizate




    Nu stiu cati dintre voi ati avut in mana aceasta carte. Eu am citit-o acum vreo doi ani si in ciuda scepticismului care m-a caracterizat intotdeauna, am inclinat intre “oau, cat as vrea si eu sa ajung pe asa o planeta!” si “e cel mai tare SF pe care l-am citit pana acum!”

   Daca Michel Desmarquet scrie SF sau si-a povestit, intr-adevar, experienta reala cu extraterestrii de pe Thiaoouba, asta nu pot spune, pentru mine cartea  a fost mai captivanta decat Republica lui Platon cu imaginea idealizata a Atlantidei sau Utopia lui Thomas Morus, a reprezentat pur si simplu, asa cum si autorul afirma pe parcursul lecturii, o plonjare fascinanta intr-o lume indepartata, cu o lumina stralucitoare cu o natura sanatoasa si semiconstienta, net superioara tehnologic si spiritual, populata de fiinte inalte si hermafrodite, unde notiunea de conflict, disociere, nefericire, lipsa si altele nu exista.

   Extrapoland ideea, o sa reiau ceva ce tocmai am scris intr-un coment despre lumea noastra: Pamantul, se spune ca este o scoala grea, unde sufletele incarnate au de invatat lectii dure, intr-o lume inegala inechitabila si duala. Scindarile dureroase ale omului terestru, karma grea si lectiile reinvatate mii si mii de vieti pana la epuizare, se pare ca ne caracterizeaza.
  Citisem un caz al unui tip care ajungand la un terapeut cu o problema de gelozie acuta, i s-a spus faptul ca timp de 5000 de ani, in timp liniar, s-a tot reincarnat pentru a-si rezolva aceasta problema. Luati-o cum vreti, noua ne pare oricum stupid sa rezolvi atata timp o problema ca gelozia, insa eternitatea are “timp”, ea nu se grabeste niciunde. 



    Revenind la paralelismul intre ceea  ce suntem si ce am putea sa fim  ca fiinte evoluate, omul contemporan este martorul unui schimbari de paradigama in gandire( norocul nostru) pe care insa cei ancorati bine in 3D nu reusesc sa o constientizeze, inca.  Pionierii, cei treziti, cei care simt,  incearca sa le deschida celorlati mintile si indirect sufletele, despre ceea ce inseamna transcederea conditiei personale, emit in egrecorul colectiv, in subcosntintul colectiv, tot mai mult aceste lucruri si vibratii noi. Insa pe parcursul vietilor noastre actuale, paradigma nu se va schimba. Indiferent ca se vorbeste despre intervenii extraterestre care incearca sa ajute omenirea la evolutia spirituala sau ca multi s-au trezit deja, marea masa doarme somnul iluziei. 

    O sa ne ia mult sa evoluam ca societate si inca nu stim care directie va fi cea a viitorului, cea tehnologica sau cea spirituala. Probabil amandoua, cum spune andromedanul Bashar. Daca dimensiunile 3 D si 4 D, adica vibratiile diferite, se vor desparti, cei de vibartie 3D nu vor mai putea fi in contact cu cei de vibratie 4D.  Asta va insemna detasare sau moarte, ori construirea unei asemenea societati pamantene aproape perfecte sau, cine stie, reincarnarea uneora pe alte planete. Nu vreau sa fiu considerata plecata cu vaca, sa se spuna “uite si la asta ce mai fabuleaza”, oricum cine o spune e treba lui. Am observat si experimentat ceea ce inseamna, schimbarea de paradigma in faza incipienta in care suntem. Si daca e adevarat ca s-a terminat Kali yuga si am intrat intr-o noua Satya yuga, poate vom reface  Atlantida “mult mai mareata decat a fost” cum spunea un chaneller (Ramer Ra) sau pur si simplu candva si Pamantul va arata ca o lume aproape perfecta cu o vibratie mult mai inalta.

miercuri, 13 iunie 2018

Spiritualitate insemna a fii constient de tine si de intreg


 
 
   Am observat de multe ori ca persoanele spirituale au tendinta de a se detasa de lumea fizica si a "pluti in sfere inalte", fara a le mai pasa de restul, la fel cum exacerbarea egoului spiritual, a "iubirii de sine" a devenit o moda foarte gresita in ultima vreme.
   Revenind la prima idee, detasarea de realitate si plecare in alta "lumi" nu denota decat o alta forma de ignoranta si de egoism. Ce rost are ca tu "spiritualul" sa evoluezi, daca nu poti face nimic pentru nimeni?  Sau daca o faci doar pentru bani si interese egotice, de te vedea un fel de guru in mijlocul oitelor inclestate de gatul tau de "maestru". Stiti probabil la cine ma gandesc, a devenit deja un exemplu clasic de asa zis "maestru spiritual" care profita de rolul si functia sa. Din pacate si altii o fac mai mult sau mai putin in interes personal.

   Si atunci unde e idee pe care orice filozofie sanatoasa de viata o propune, compasiunea pentru toate formele de existenta, pentru ca atat lumea materiala, asa nasola cum e ea, la fel ca si lumile spirituale, sunt UNA? De ce revenim sub numele "spiritualitatii" la ideea medievala a negarii corpului si a lumii ca fiind ceva rau? Nu exista bine si rau, ca atare, doar defintii diferite despre aceleasi energii divine manifestate in forme diverse.

Cum poti fii spiritual daca tu nu iubesti ceea ce e in jurul tau? Daca nu iubesti copacul, raul, firul ierbii si nu incerci sa devii constient de ce ar trebui sa faci pentru a le proteja, pentru a evolua in armonie si pentru ca uniunea cu TOT sa fie perfecta? Stiti de ce nu ne pasa? Pentru ca trecem totul prin filtrul mentalului, iar mintii nu ii pasa de celalalt,  e separatista, tu si altul/ lumea ta si lumea din afara etc. Mintea e duala. Si pur si simplu pentru a fii spititual nu mai trebuie sa gandesti dual!
Da, din pacate, nu o sa o poti face peste noapte, insa incet, incet,  acceptand totul ca facand pare din tine si tu din el, ca fiind un intreg, ideea dualitatii se va transforma in ce a unitatii.

Cati oameni sunt nepasatori de unde vine pielea din care sunt facute zecile de perechi de pantofi de lux pe care le au sau blanurile scumpe? Sau pur si simplu telefonele mobile? Si in plus unde ajung resturile acestor produse dupa scurta perioada de folosire?
Suntem spirituali doar pe o parte, aia de sus, care ne convine, iar ce-i urat uitam sa vedem.



   De fiecare data cand trec pe la Esoteric Fest ma intreb cat de spiritual e sa produci si sa cumperi sapun handmade (asta e doar un exemplu dureros) cand acesta e facut cu ulei de palmier?
S-a interesat cineva cum se produce uleiul de palmier? Cum se arde jungla, cum se omoara, implicit, fauna pentru un produs ieftin, pe care industria il foloseste la aproape orice si pana si, asa-zisi, naturisiti si spiritualisti il cumpara cu inconstienta pentru ca e bio?

Totul e o mare vrajeala comerciala si o mare minciuna. Si singura cale de a te numi cu adevarat spiritual, e de a contientiza, in primul rand, ce se intampla in jur, de a face bine cu adevarat, adica de a evita ceea ce e distrugator, atat fizic, cat si in alte planuri si apoi de a deveni o fiinta completa si evoluata care ii poate influenta si invata pe altii adevaratele valori ale lumii, cele naturale,
care se pot numi Legile universului, Legile divine.



vineri, 1 iunie 2018

Tot despre Art terapie


    

    Terapia prin arta, asa cum este ea inteleasa la ora actuala, este o forma de tratament cu efect psihologic (psihe=suflet) deci implicit spiritual.
Ea presupune inducerea unei stari de vibratie inalta sau stare de transa – rezulta traire spirituala.
Terapia prin arta presupune acces la subconstient, debloare, exteriorizarea traumelor, a blocajelor, castigarea increderii de sine, armonizare cu sine si efect terapeutic catharctic de eliberare prin suferinta.
   In acest tip de terapie nu se urmareste rezultatul estetic al procesului artistic, ci unul pur psihologic respectiv spiritual.



   Aceasta se face , in principiu cu grupuri de copii sau adulti cu probleme emotionale sau locomotorii( oricine se poate incadra in acest tipar, pentu ca nimeni nu are o viata perfecta, nu?) si se foloseste de puterea culorii (si nu numai- modelaj, cantat, vorbire, socializarea) pentru exteriorizarea blocajelor, traumelor. Art terapeutul ghideaza pacientul in diferite activitati care presupun acces la subconstient (suflet) si interpreteaza apoi rezultatele, afland ce disfunctii are pacientul, prin observarea produsului artistic si prin discutii directe cu acesta.
    Art terapia se poate asocia cu meloterapia (frecventele vibratorii comune ale culorii si sunetului folosite impreuna, pot regla la nivel de aura, energiile corpurilor fizice si subtile).


   Art terapia este o refulare, un catharsis, iar efectul de natura spirituala al terapiei prin arta, este evident, daca aceasta este aplicata cu acest scop si in paralel cu alte practici de acest tip. 

Foto via:  https://centrulmareaneagra.ro/art-terapie/


Mesaje ascunse in basmele romanesti