Spiritualitate insemna a fii constient de tine si de intreg

 

 
   Am observat de multe ori ca persoanele spirituale au tendinta de a se detasa de lumea fizica si a "pluti in sfere inalte", fara a le mai pasa de restul, la fel cum exacerbarea egoului spiritual, a "iubirii de sine" a devenit o moda foarte gresita in ultima vreme.
   Revenind la prima idee, detasarea de realitate si plecare in alta "lumi" nu denota decat o alta forma de ignoranta si de egoism. Ce rost are ca tu "spiritualul" sa evoluezi, daca nu poti face nimic pentru nimeni?  Sau daca o faci doar pentru bani si interese egotice, de te vedea un fel de guru in mijlocul oitelor inclestate de gatul tau de "maestru". Stiti probabil la cine ma gandesc, a devenit deja un exemplu clasic de asa zis "maestru spiritual" care profita de rolul si functia sa. Din pacate si altii o fac mai mult sau mai putin in interes personal.

   Si atunci unde e idee pe care orice filozofie sanatoasa de viata o propune, compasiunea pentru toate formele de existenta, pentru ca atat lumea materiala, asa nasola cum e ea, la fel ca si lumile spirituale, sunt UNA? De ce revenim sub numele "spiritualitatii" la ideea medievala a negarii corpului si a lumii ca fiind ceva rau? Nu exista bine si rau, ca atare, doar defintii diferite despre aceleasi energii divine manifestate in forme diverse.

Cum poti fii spiritual daca tu nu iubesti ceea ce e in jurul tau? Daca nu iubesti copacul, raul, firul ierbii si nu incerci sa devii constient de ce ar trebui sa faci pentru a le proteja, pentru a evolua in armonie si pentru ca uniunea cu TOT sa fie perfecta? Stiti de ce nu ne pasa? Pentru ca trecem totul prin filtrul mentalului, iar mintii nu ii pasa de celalalt,  e separatista, tu si altul/ lumea ta si lumea din afara etc. Mintea e duala. Si pur si simplu pentru a fii spititual nu mai trebuie sa gandesti dual!
Da, din pacate, nu o sa o poti face peste noapte, insa incet, incet,  acceptand totul ca facand pare din tine si tu din el, ca fiind un intreg, ideea dualitatii se va transforma in ce a unitatii.

Cati oameni sunt nepasatori de unde vine pielea din care sunt facute zecile de perechi de pantofi de lux pe care le au sau blanurile scumpe? Sau pur si simplu telefonele mobile? Si in plus unde ajung resturile acestor produse dupa scurta perioada de folosire?
Suntem spirituali doar pe o parte, aia de sus, care ne convine, iar ce-i urat uitam sa vedem.

   De fiecare data cand trec pe la Esoteric Fest ma intreb cat de spiritual e sa produci si sa cumperi sapun handmade (asta e doar un exemplu dureros) cand acesta e facut cu ulei de palmier?
S-a interesat cineva cum se produce uleiul de palmier? Cum se arde jungla, cum se omoara, implicit, fauna pentru un produs ieftin, pe care industria il foloseste la aproape orice si pana si, asa-zisi, naturisiti si spiritualisti il cumpara cu inconstienta pentru ca e bio?

Totul e o mare vrajeala comerciala si o mare minciuna. Si singura cale de a te numi cu adevarat spiritual, e de a contientiza, in primul rand, ce se intampla in jur, de a face bine cu adevarat, adica de a evita ceea ce e distrugator, atat fizic, cat si in alte planuri si apoi de a deveni o fiinta completa si evoluata care ii poate influenta si invata pe altii adevaratele valori ale lumii, cele naturale,

care se pot numi Legile universului, Legile divine.