Mesaje ascunse in basmele romanesti

   Basmele noastre, fie ele populare sau culte, sunt extrem de profunde, ascunzand sensuri dintre cele mai neasteptate.

  Acum cateva zile mi-a venit in minte o paralela intre Tinerete fara batrenete si viata fara de moarte (Petre Ispirescu) si drumul vietii. Am descoperit ca la fel ca toate scrierile de gen si acesta are niste trepte evolutive:

1.       1.Punctul de plecare – dorinta de a trai o experienta de viata extraordinara, asa cum fiecare visam undeva in copilarie si adolescenta si care naste TELUL VIETII.

2.     2.  Drumul initiatic, cu treptele si capcanele lui, mai mult sau mai putin dificile, pentru ca fiecarei etape existentiale si/sau evolutive ii corespunde un grad anume de dificultate, in basm probele eroului sunt tot mai grele, se lupta cu trei monstri tot mai periculosi si mai feroce- monstrii sunt blocajele noastre subconstiente care aduse la lumina vor genera conflicte de viata dure si radicale, insa eliberatoare. Nu intotdeauna eliberator inseamna, insa si fericit in sensul obisnuit al cuvantului. Toate probele noastre sunt direct proportionale cu capacitatea noastra de moment de a le trai.

3.      3. Atingerea TELULUI si iluzia eternizarii, stagnarii unei stari, etape, relatii situatii de viata. 

4.     4.  Plonjarea in iluzia timpului si a mintii – DISOCIEREA EXISTENTIALA.

   Ceea ce basmul ne face sa ne dam seama in acest punct este ca nimic nu ramane pe loc, stagnant, pentru ca totul e in eterna schimbare, din pacate si din fericire. Omul ca fiinta nu e facut pentru a trai o stare de bine constanta, caci egoul si mintea mereu agitata si nemultumita, se vor plictisi la un  moment dat. Valea plangerii in care eroul nostru intra, e alunecarea in trecut, in amintiri , reiterarea unei perioade care nu mai exista, dar pe care ne-o dorim reinviata. Asadar incercam sa refacem ceea ce am distrus cum mult timp in urma, un loc, o relatie, o perioada a vietii, crezand ca totul va fi la fel. Insa nimic nu mai ramane la fel. Cand te intorci spre trecut esti prins de capcana mintii. In trecut nu vei mai gasi decat ramasite si amintiri in neant.

   Drumul merge tot inainte din pacate si din fericire, iar iluzia unei posibile reeditari ramane iluzie. Ca sa te poti salva, poti folosi paradigma lui Eckart Tolle, cea a trairii in  ACUM– singura realitate palpabila. Acum e un fel de tinut al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte unde mintea e linistita, nu fuge inainte si inapoi, dorintele sunt domoale, iar iluziile tac. Pana si moarte devine un alt ACUM pe o alta frecventa.