Nu stiu cati
dintre voi ati avut in mana aceasta carte. Eu am citit-o acum vreo doi ani si
in ciuda scepticismului care m-a caracterizat intotdeauna, am inclinat intre “oau,
cat as vrea si eu sa ajung pe asa o planeta!” si “e cel mai tare SF pe care l-am
citit pana acum!”
Daca Michel Desmarquet scrie SF sau si-a povestit, intr-adevar, experienta reala cu extraterestrii de pe Thiaoouba, asta nu pot spune, pentru mine cartea a fost mai captivanta decat Republica lui Platon cu imaginea idealizata a Atlantidei sau Utopia lui Thomas Morus, a reprezentat pur si simplu, asa cum si autorul afirma pe parcursul lecturii, o plonjare fascinanta intr-o lume indepartata, cu o lumina stralucitoare cu o natura sanatoasa si semiconstienta, net superioara tehnologic si spiritual, populata de fiinte inalte si hermafrodite, unde notiunea de conflict, disociere, nefericire, lipsa si altele nu exista.
Extrapoland ideea,
o sa reiau ceva ce tocmai am scris intr-un coment despre lumea noastra: Pamantul, se spune ca este o scoala
grea, unde sufletele incarnate au de invatat lectii dure, intr-o lume inegala
inechitabila si duala. Scindarile dureroase ale omului terestru, karma grea si
lectiile reinvatate mii si mii de vieti pana la epuizare, se pare ca ne
caracterizeaza.
Citisem un caz al
unui tip care ajungand la un terapeut cu o problema de gelozie acuta, i s-a
spus faptul ca timp de 5000 de ani, in timp liniar, s-a tot reincarnat pentru
a-si rezolva aceasta problema. Luati-o cum vreti, noua ne pare oricum stupid sa
rezolvi atata timp o problema ca gelozia, insa eternitatea are “timp”, ea nu se
grabeste niciunde.
Revenind la paralelismul
intre ceea ce suntem si ce am putea sa fim
ca fiinte evoluate, omul contemporan este martorul unui schimbari de
paradigama in gandire( norocul nostru) pe care insa cei ancorati bine in 3D nu
reusesc sa o constientizeze, inca. Pionierii,
cei treziti, cei care simt, incearca sa
le deschida celorlati mintile si indirect sufletele, despre ceea ce inseamna
transcederea conditiei personale, emit in egrecorul colectiv, in subcosntintul
colectiv, tot mai mult aceste lucruri si vibratii noi. Insa pe parcursul
vietilor noastre actuale, paradigma nu se va schimba. Indiferent ca se vorbeste
despre intervenii extraterestre care incearca sa ajute omenirea la evolutia
spirituala sau ca multi s-au trezit deja, marea masa doarme somnul iluziei.
O sa ne ia mult sa
evoluam ca societate si inca nu stim care directie va fi cea a viitorului, cea
tehnologica sau cea spirituala. Probabil amandoua, cum spune andromedanul
Bashar. Daca dimensiunile 3 D si 4 D, adica vibratiile diferite, se vor
desparti, cei de vibartie 3D nu vor mai putea fi in contact cu cei de vibratie
4D. Asta va insemna detasare sau moarte,
ori construirea unei asemenea societati pamantene aproape perfecte sau, cine
stie, reincarnarea uneora pe alte planete. Nu vreau sa fiu considerata plecata
cu vaca, sa se spuna “uite si la asta ce mai fabuleaza”, oricum cine o spune e
treba lui. Am observat si experimentat ceea ce inseamna, schimbarea de
paradigma in faza incipienta in care suntem. Si daca e adevarat ca s-a terminat
Kali yuga si am intrat intr-o noua Satya
yuga, poate vom reface Atlantida “mult
mai mareata decat a fost” cum spunea un chaneller (Ramer Ra) sau pur si simplu
candva si Pamantul va arata ca o lume aproape perfecta cu o vibratie mult mai
inalta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu